uite-l
cum se lasă într-o parte
copacul de plumb
și mă îndeamnă
să mă caţăr în el

îmi oferă fructe
acum am devenit
omul cu burta de plumb
m-aș îngropa cu totul
să-mi las pământului
povara

aș vrea să zbor
dar nu puteam nici când
eram ușor
în acest decor n-am cum
umbrele cad
și-un vânt vineţiu
se izbește între funiile
unui vârtej
de plumb
firește

atât de aproape e cerul
copacule de plumb
peste lumea întreagă
apasă cu ploi
care străpung tot
ce le iese în cale

în urmă tăcerea...

***

-versiunea cititorului:

uite-l
cum se înclină
copacul de plumb
îndemnând
să mă caţăr pe el

aş vrea să zbor
dar fructele sale
mi-au transformat
carnea în plumb

m-aș îngropa
să-mi ia pământul
povara

vântul izbește
cu vârtejuri de plumb
aproape e cerul
peste lume atârnă
ploi ce străpung
tot ce le iese în cale

sub umbre de plumb
tăcerea apasă